Urocultură de prostatită

Creşterea numărului de leucocite de 10 ori şi unităţilor de formare a coloniilor în 1 ml în comparaţie cu porţiunea vezicală a urinei VB2 este caracteristică pentru uretrită. Porțiunea vezicală de urocultură de prostatită VB2 ajută la diagnosticarea cistitei primare şi secundare asociate. Cistita repetată periodic se dezvoltă la pacienţi cu prostatita cronică. În astfel de cazuri, în toate probele investigate se determină bacterii şi este imposibil de determinat localizarea procesului infecţios inflamator.

În așa cazuri se recomandă administrarea preparatelor antibacteriene care puţin penetrează în ţesutul prostatei ex. Determinarea bacteriilor uropatogene în secretul prostatei sau în a treia porţiune de urină VB3care este prelevată după masajul prostatei, oferă posibilitate de diagnosticare a prostatitei bacteriene, dacă aceste bacterii lipsesc sau se determină în concentraţie de 10 ori mai mică ca în prima Urocultură de prostatită sau a doua porţiune a urinei VB2.

Determinarea prezenţei bacteriilor non-uropatogene sau prezenţa mai mult de 10 leucocite în secretul prostatei sau în urina după masajul prostatei VB3înseamnă prezenţa la aceşti pacienţi a sindromului de urocultură de prostatită cronică pelviană inflamatorii prostatita abacteriană. Lipsa modificărilor inflamatorii după rezultatele microscopiei tuturor porţiunilor urinei şi sterilitatea secretului prostatei serveşte drept baza pentru diagnosticarea sindromului de durere cronică pelviană neinflamatoare prostatodinia.

Cele mai frecvente agenţii bacterieni cu rolul etiologic dovedit în dezvoltarea prostatitei bacteriene sunt: Escherichia coli.