Glandele salivare rol. Programări: +40722463368

Afectiunile glandelor salivare. Cauze si tratament

Vizualizări: Distribuie Articolul Glandele salivare sunt glande exocrine din cavitatea bucală, care produc salivă.

Rolurile salivei

Saliva este produsul glandelor salivare ce se deschid în cavitatea bucală. Ea joacă un rol important în lubrifiere, digestie, imunitate, și menținerea generală a homeostaziei în interiorul corpului uman.

În funcţie de volumul lor, glandele salivare au fost împărţite în două categorii: glande salivare mici minore și glande salivare mari majore. Există trei perechi de glande salivare principale și anume: glandele parotide, glandele submaxilare și glandele submandibulare.

prostatitis antibiotic treatment duration

Pe lângă acestea, există și un numãr mare de glande salivare minore, repartizate, în special, în mucoasa bucală şi faringiană. Noțiuni de embriologie Dezvoltarea glandelor salivare începe între săptămânile şase — opt de viață intrauterină prin proliferări ale celulelor epiteliului cavităţii bucale.

kawa a prostata

Glandele parotide se formează din ectoderm. Glandele submandibulare şi sublinguale se formează din endoderm. Prima apărută dintre glandele salivare în săptămâna a şasea gestaţională este glanda parotidă primordială. Se dezvoltă din stomodeumul posterior, care se alungește lateral prin proliferarea epiteliului ectodermal.

Rolul glandelor salivare și importanța lor pentru sănătatea orală

Mugurele apărut se alungeşte prin proliferări succesive şi pătrunde glandele salivare rol mezenchimul adiacent sub forma unui cordon. Acesta se ramifică şi apoi se tunelizează. Glandele salivare submandibulare se dezvoltă în mod asemănător cu glandele parotide, doar că iau naştere din endodermul care acoperă şanţul alveolo — lingual.

Am prea multă sau prea puțină salivă? Saliva are un impact semnificativ asupra tuturor aspectelor sănătății tale orale. Secretul dinților puternici, respirația proaspătă și digestia completă se învârt în jurul acestui fluid complex.

Glandele salivare sublinguale se formează la fel ca şi cele submandibulare, dar sunt situate mai lateral. Glandele salivare minore se dezvoltă din ectodermul respirator sub forma unor simple unităţi tubuloacinoase în timpul celei de-a 12 săptămâni intrauterine. Dezvoltarea glandelor salivare este un exemplu de ramificare morfogenetică, un proces fundamental pentru multe organe în curs de dezvoltare, inclusiv plămân, glanda mamarăpancreas și rinichi.

  1. Profesor despre prostatită
  2. Rolul glandelor salivare și importanța lor pentru sănătatea orală - Dr. Amer Zeino
  3. Tratamentul prostatitei cu tsibay
  4. Compoziția chimică a salivei variază cu natura stimulilor secretori: originea salivei și fluxul de secreție.
  5. Din crema de prostatita
  6. Tratamentul prostatitei simptomatice
  7. Glandele salivare
  8. Rolurile salivei - Stomatologie

I Glandele salivare minore Glandele salivare minore sunt în număr de — 1. Cele mai numeroase glande sunt situate la nivelul buzelor, bazei limbii, palatului posterior, mucoasei bucale şi mai puţin numeroase în zona retromolară, peritonsilară, faringe, zona supraglotică.

Ele nu au canal excretor comparativ cu glandele salivare majore care au canal excretor. Se deschid pe suprafaţa mucoasei orale prin conducte de dimensiuni mici. Fiecare glandă are un singur conduct prin glandele salivare rol saliva ajunge direct în cavitatea bucală.

Majoritatea acestor glande sunt de tip mucos sau seromucos excepţie făcând glandele seroase Ebner situate în zona posterioară a limbii. Saliva poate fi seroasă, mucoasă, sau mixtă. Glandele labiale fac parte din grupul glandelor salivare minore.

Saliva | Cavitatea bucala (gura)

Ele sunt amplasate la nivelul mucoasei buzelor superioară şi inferioară, în jurul orificiului bucal şi mai ales pe linia mediană. Au formă circulară şi dimensiunea unor boabe mici de mazăre. Ductele lor se deschid pe suprafaţa mucoasei prin orificii minuscule. Produsul lor de secreţie se varsă în vestibulul cavităţii bucale. Ele pot fi glande mucoase sau mixte. Glandele palatine sunt situate în submucoasa bolţii palatine fiind condensate în cele două treimi posterioare precum şi submucoasa orală a vălului palatin.

Dimensiunea lor creşte în sens antero-posterior.

Salivă - Wikipedia

Glandele palatoglosale sunt glande glandele salivare rol şi sunt asezate în jurul istmului bucofaringian. Glandele salivare bucale sunt situate la nivelul submucoasei regiunii obrazului, mai rare în partea anterioară, mai frecvente şi mai mari în partea posterioară. În zona postero-inferioară a obrazului, pe faţa lui vestibulară se găseşte grupul glandelor salivare numit molar sau retromolar.

Ca şi glandele labiale, glandele bucale sunt mucoase sau mixte. Glandele linguale sunt glande salivare mici situate atât în zonele anterioare cât şi posterioare ale limbii şi sunt în principal mucoase.

Glandele anterioare sunt înglobate în cadrul submucoasei sufrafeţei ventrale a limbii şi se deschid în apropierea frenului lingual.

cancer de prostata articulo

Posterior glandele sunt situate la nivelul bazei limbii, şi sunt de două tipuri: glandele seroase Ebner deschise în papilele circumvalate şi glandele mucoase, deschise în criptele linguale. Anatomia topografică a glandelor salivare Aspectul histologic al principalelor glande salivare II Glandele salivare majore Glandele salivare majore sau principale sunt situate în afara cavităţii orale, exceptând glanda sublinguală şi sunt reprezentate de trei perechi: glandele parotide, submandibulare şi sublinguale.

A Glanda Parotidă Glanda parotidă este cea mai mare dintre glandele salivare majore și cântăreşte în medie, 15 — 30 g. Are un aspect lobulat, fiind o glandă acinoasă de tip seros. Este glandele salivare rol pe partea laterală a feţei, inferior de conductul auditiv glandele salivare rol, între ramura verticală a mandibulei, anterior, şi procesul mastoidian posterior, în fosa numită retromandibulară.

Spaţiul retromandibular golit de conţinut glanda parotidă are formă prismatică şi formează loja glandei parotide.

Sus Depistarea patologiilor glandelor salivare consta in ecografia utila in diagnosticul calculilor salivari.

Loja glandei parotide este delimitată de şase pereţi: peretele anterior — este glandele salivare rol din marginea posterioară a ramurii mandibulei pe care se inseră lateral muşchiul maseter şi medial muşchiul pterigoidian medial; peretele posterior — este reprezentat de procesul mastoidian cu inserţia muşchiului muşchiului sternocleidomastoidian — lateral şi a muşchiului digastric — medial; peretele medial — este reprezentat de faringe; peretele lateral — este constituit dintr — o porţiune a fasciei cervicale superficiale numită fascia parotideo — maseterină; peretele superior sau tavanul lojei parotidiene — este format de articulaţia temporo — mandibulară şi faţa inferioară a conductului auditiv extern; peretele inferior — este o formaţiune denumită despărţitoarea submandibulo — parotidiană, rezultată prin îngroşarea fasciei cervicale superficiale.

O teacă de natură fibroasă, densă şi neelastică căptuşeşte pereţii lojei şi înveleşte glanda parotidă. Această glandele salivare rol ia naştere ca o prelungire a fasciei cervicale superficiale şi are două foiţe. O foiţă superficială, ce trece de la marginea anterioară a sternocleidomastoidianului la faţa laterală a muşchiului maseter, trecând şi glandele salivare rol glandă — fascia parotideo-maseterină, densă şi strâns aderentă la glandă. O foiţă profundă, fascia parotidiană, ce trece tot de la marginea anterioară a sternocleidomastoidianului în profunzime până la faringe, se recurbează anterior, se răsfrânge apoi tapetând muşchiul pterigoidian medial şi fuzionează cu fascia parotideo-maseterină.

Glanda parotidă ocupă loja parotidiană şi prezintă o porţiune superficială şi o porţiune profundă, precum şi trei prelungiri: anterioară, posterioară şi medială. Cele două porţiuni sunt rezultatul raporturilor intrinseci pe care parotida le stabileşte cu o serie de elemente vasculare şi mai ales nervoase care traversează glanda împărţind-o.

Porţiunea superficială, are aspect lobulat este acoperită de tegument şi fascia cervicală superficială care conţine ramurile faciale ale marelui nerv auricular şi mici ganglioni limfatici. Ea se continuă cu prelungirea anterioară numită şi maseterină sau genianăsubţire, de formă triunghiulară, care este cea mai importantă dintre prelungiri.

Aceasta trece peste faţa laterală a muşchiului maseter, fiind acoperită de aceleaşi planuri anatomice ca şi porţiunea superficială, şi însoţeşte canalul de excreţie al glandei, numit duct parotidian sau canalul lui Stenon. Ductul parotidian rezultă din unirea canalelor lobilor parotidieni.

Glandele Salivare - Cotelea Carlo

El trece împreună cu prelungirea anterioară a glandei peste faţa laterală a muşchiului maseter la aproximativ un cm sub arcada zigomatică, peste corpul grăsos al obrazului bula grăsoasă Bichatperforează muşchiul buccinator, şi se deschide în vestibulul bucal în dreptul molarului doi superior. La nivelul orificiului de deschidere se găseşte glandele salivare rol mică proeminenţă bai tratament prostatita papila parotidiană.

Este reperul care se foloseşte pentru cateterismul ductului sau în injectări de substanţe radio — opace. Ductul lui Stenon poate fi descoperit chirurgical pe o linie trasată imaginar de la tragus la comisura labială. Porţiunea profundă a gladei este situată medial de nervul facial în profunzime. Din această porţiune ia naştere prelungirea medială, numită şi faringiană a glandei. Această prelungire ocupă spaţiul prestilian şi stabileşte raporturi cu formaţiunile anatomice situate la acest nivel: muşchiul pterigoidian medial, ramurile arterei maxilare interne, nervul mandibular prostate adenoma ramurile lui, muşchiul tensor al valului palatin.

Prelungirea posterioară se interpune între marginea anterioară a muşchiului sternocleidomastoidian şi muşchiul digastric, rezemându-se pe meatul acustic extern.

Raporturile glandei parotide sunt de două feluri: raporturi extrinseci cu organele învecinate care sunt omonime cu raporturile lojei parotidiene și raporturile intrinseci sunt determinate de vasele glandele salivare rol dieta przy prostacie care traversează glanda. Raporturile extrinseci sunt următoarele: Anterior: cu marginea posterioară a ramurii mandibulei pe care care se inseră lateral muşchiul maseter şi medial muşchiul pterigoidian medial şi care determină pe corpul glandei un şanţ vertical.

Mişcările mandibulare din timpul vorbirii, masticaţiei, vor produce masarea glandei cu expulzarea salivei din glandă. Posterior: cu mastoida pe care se inseră sternocleidomastoidianul şi digastricul pântecele posterior precum şi cu procesul stiloid pe care se inseră muşchii şi ligamentele buchetului stilian Riolan muşchii: stiloglos, stilofaringian, stilohioidian şi ligamentele: glandele salivare rol şi stilohioidian.

Medial: cu faringele prin intermediul fasciei parotidiene şi a buchetului stilian. Buchetul desparte glanda de loja retrostiliană în care se găseşte pachetul vasculo — nervos al gâtului alcătuit la acest nivel din vena jugulară internă, nervul vag, artera carotid, noduri limfatice, precum şi de loja prestiliană unde glanda trimite pre-lungirea medială.

Afectiunile glandelor salivare. Cauze si tratament

Lateral: cu pielea, muşchii pieloşi glandele salivare rol şi rizoriusramuri superficiale din plexul cervical şi fascia parotideo- maseterină.

Superior: cu articulaţia temporo-mandibulară şi conductul auditiv extern. După unii autori limita superioară este largă și ajunge aproape la arcul zigomatic. Inferior: cu despărţitoarea submandibulo- parotidiană. Raporturile intrinseci se realizează cu: Artera carotidă externă care emite ramura auriculară posterioară precum şi ramurile ei terminale: artera temporală glandele salivare rol şi artera maxilară internă; Vena retromandibulară formată prin unirea venei maxilare cu vena temporală superficială şi vena auriculară posterioară — traversează glanda de sus în jos şi se unesc cu vena facială; Nervul facial şi auriculo — temporal ramură a nervului mandibular ; nervul facial iese prin gaura stilomastoidiană din endocraniu şi pătrunde în glandă unde emite ramurile terminale cervico — faciale şi temporo — faciale, împărţind astfel glanda în porţiunea superficială şi porţiunea profundă; Noduri limfatice superficiale ce sunt situate sub fascie şi profunde aşezate de-a lungul arterei carotide şi venei retromandibulare.

Vascularizaţia şi inervaţia glandei parotide Vascularizaţia arterială provine din artera carotidă externă şi din ramurile ei: artera auriculară posterioară, artera auriculară anterioară şi artera transversă a feţei.

Capilarele rezultate în urma ramificării lor înconjoară acinii glandulari. Venele se varsă în vena retromandibulară. Limfaticele se drenează în nodurile limfatice parotidiene profunde şi apoi în nodurile cervicale laterale, superficiale şi profunde.

Inervaţia vasomotorie şi secretorie a nise din recenzii despre prostatită parotide este realizată de fibre vegetative simpatice şi parasimpatice. Fibrele glandele salivare rol simpatice provin din plexul carotidian extern şi merg pe ramurile arterei carotide externe; ele asigură vasomotricitatea vaselor pe care vin. Fibrele glandele salivare rol parasimpatice provin din ganglionul otic şi vin pe calea nervului auriculo — temporal, ramură retenție urinară cu prostatită nervul mandibular asigurând inervaţia secretorie a glandei.

Nervul auriculo — temporal conţine şi fibre senzitive care împreună cu fibrele provenite din nervul auricular mare, ramură a plexului cervical, asigură inervaţia senzitivă a glandei.

Ațiputeafiinteresat